Lupul şi mielul - de Gheorghe Asachi

Orice face cel mai mare,
Dreptate-n toate are,
Precum vom videa aice
Din o fabulă ce-oi zice.

Un miel foarte însetat
S-adăpa în râu curat,
Unde lupul, cătând pradă,
Începu cu mielul sfadă,

Zicându-i cu rost turbat:
Ori de ce mă înfruntezi
Şi să turburi cum cutezi
Limpedea mea băutură?

I-au zis mielul: Doamne, iartă,
La mânie nu te-ntartă,
Mai ales dacă ai vrea
Să-nţelegi măria-ta

C-apa din sus cură-n vale
La şerbul măriei-tale;
Şi s-o turbur eu nu pot
Cu piciorul, nici cu bot!

Mi o turburi şi-acum iară,
I-au zis cruda acea fiară;
Ştiu că-n anul cel trecut
Tu de lupi ai zis bârfele!

Cum puteam să zic acele,
Când n-am fost încă născut?
Crede, doamne, că ş-acuma
Eu sug lapte de la muma.

De n-ai fost tu, apoi, zău,
Au fost un frate al tău.
Nici un frate eu nu am.
Aşadar, ţ-au fost vrun neam,

Că toţi câni, păstori şi oi
Bat din veci rebel cu noi!
Zicând ceste, îl îmbrâncă
Şi îl duce la pădure,

Unde, fără să-l înjure,
Îl despoaie şi-l mănâncă.