Oala de aramă şi oala de lut - de Gheorghe Asachi

8.0/10 - 160 de voturi
Oala de aramă şi oala de lut

O zi oala de aramă
Pe-o vecină de lut cheamă,
Ca să facă ambe-un drum.
Însă aceasta au zis: Nu pot;

Las mai bine să m-afum,
Decât să mă stric de tot.
Dar tu în coaste chiar ţestoasă,
Nu ca mine ticăloasă,

Pas ferice-oriunde-i vrea.
La tot felul de-ntâmplare,
Zis-au oala cea mai tare,
Protectoară mi-i ave.

Dac-un lucru colţuros,
Repede sau pre vârtos
Ar umbla ca să te sfarme,
Ver măcar ca să te darme,

Eu la mijloc voi intra
Şi de daună te-oi scăpa.
În asemene parolă,
Dată de-o lucită oală,

Biata oală se încrede,
Lasă vatra şi purcede.
Merg ai noştri călători,
Târâindu-se cu spori,

Dar compania merge slut,
Alt-arama-i şi alta-i lut.
Vrând ii pest-un hop să treacă,
Între sine se tot freacă

Ş-înc-o mie urme nu-s
Ce-n a lor voiaj s-au dus,
Când arama în moale pele
Aşa foarte-un ghiont au dat,

Că-n mănunte hârburele,
Gemând, oala s-au stricat.
Cu acel mai tare foarte
Nu umbla, ci cu mai moale,

De nu vrei acestei oale
S-aibă în urmă trista soarte!