Peştele şi pescarul - de Gheorghe Asachi

9.0/10 - 151 de voturi
Peştele şi pescarul

Un mic peşte,

Mare-a creşte,

Dacă zile va avea;

Dar prinzându-l tu abia,

Să-i dai drumul, iar să-ţi vie,

Ar fi mare nebunie!

Un crap încă foarte mic,

Fiind încă chiar pitic,

Pescuitu-s-au odată

În o apă turburată.

Când pescarul l-au văzut

Au zis: Bunu-mi început,

Unul mulţi va să-mi câştige,

Şi cu ii pe tine-oi frige;

Deci în sac aşteaptă-un pic!

Crapu-i zice-n a lui limbă:

Ce-i să faci c-un peşte mic?

Cu un mare, rog, mă schimbă,

Că în zamă sau friptură

Nice-s de-o îmbucătură;

Lasă-mă să mă fac crap,

Că de undiţă nu scap.

Ş-apoi preţ va da becierul

Să mă ducă la boierul,

Când acuma până-n sară

Osteni-vei tu aici

Ca să scoţi din apă-afară

Mizerabilii pitici!

Dar pescarul flămânzit,

Care zama-n gând o soarbe,

Nu se-nşeală d-aste vorbe

Şi-n acest chip i-au vorbit:

Ce ghibace ritorie

Dizvăleşti acuma mie,

Să te duci l-a mea odaie,

Acolo în o tigaie

Când în cald unt vei pluti

Mult mai bine-i sfârâi.

Căci proverbială e bună:

Ce-i în mână nu-i minciună.