Peştele şi pescarul - de Gheorghe Asachi

Un mic peşte,
Mare-a creşte,
Dacă zile va avea;
Dar prinzându-l tu abia,

Să-i dai drumul, iar să-ţi vie,
Ar fi mare nebunie!
Un crap încă foarte mic,
Fiind încă chiar pitic,

Pescuitu-s-au odată
În o apă turburată.
Când pescarul l-au văzut
Au zis: Bunu-mi început,

Unul mulţi va să-mi câştige,
Şi cu ii pe tine-oi frige;
Deci în sac aşteaptă-un pic!
Crapu-i zice-n a lui limbă:

Ce-i să faci c-un peşte mic?
Cu un mare, rog, mă schimbă,
Că în zamă sau friptură
Nice-s de-o îmbucătură;

Lasă-mă să mă fac crap,
Că de undiţă nu scap.
Ş-apoi preţ va da becierul
Să mă ducă la boierul,

Când acuma până-n sară
Osteni-vei tu aici
Ca să scoţi din apă-afară
Mizerabilii pitici!

Dar pescarul flămânzit,
Care zama-n gând o soarbe,
Nu se-nşeală d-aste vorbe
Şi-n acest chip i-au vorbit:

Ce ghibace ritorie
Dizvăleşti acuma mie,
Să te duci l-a mea odaie,
Acolo în o tigaie

Când în cald unt vei pluti
Mult mai bine-i sfârâi.
Căci proverbială e bună:
Ce-i în mână nu-i minciună.