Stânca care fată - de Gheorghe Asachi

Stânca odată,

Îngreunată,

Gemea şi se văieta,

Încât din jur s-aduna

De mami şi de moaşe cete,

Crezând că ea va să fete

Un târg ca Iaşii măcar.

Vuiet, sunet în zădar,

Căci stânca când au născut

Un spân şoarec s-au văzut!

Astă fabulă s-apleacă

Cătr-acii ce vor să facă

Lucru mare pre pământ,

Ş-apoi iese numai… vânt!