Stânca care fată - de Gheorghe Asachi

                        Stânca odată,
                        Îngreunată,
                        Gemea şi se văieta,
                        Încât din jur s-aduna

                        De mami şi de moaşe cete,
                        Crezând că ea va să fete
                        Un târg ca Iaşii măcar.
                        Vuiet, sunet în zădar,

                        Căci stânca când au născut
                        Un spân şoarec s-au văzut!
                        Astă fabulă s-apleacă
                        Cătr-acii ce vor să facă

                        Lucru mare pre pământ,
                        Ş-apoi iese numai… vânt!