Ţăranul şi fiii lui - de Gheorghe Asachi

7.0/10 - 192 de voturi
Ţăranul şi fiii lui

Sârguinţa ş-osteneală

Pre om nu dau de sminteală.

Un sătean înavuţit,

Având zile-amu puţine,

Au chemat pre fii la sine

Şi aşa li au vorbit:

Vă păziţi vodinioare

A nu vinde-acele ogoare

Ce părinţii ni-au lăsat,

C-un odor e îngropat.

Nu cunosc locul chiar unde

Acel aur se ascunde,

Dar să ştiţi că prin răbdare

N-a fi în zadar lucrare.

Săpaţi câmpul de cu vară,

De la zori şi până-n sară,

Ogorul de-o palmă lat

Nu rămâne nescurmat!

Moare-apoi a lor părinte,

Fiii zisa având în minte,

Pre odorul să nu scape

Câmpul tot încep să-l sape,

Încât lucrul timpurie

Le aduce secerie.

N-află aurul nicăire,

Dar în loc de moştenire

Sfatul fu mântuitor:

Că osteneala-i chiar odor!