Adevărul sau cucoşul de la moară - de Alecu Donici

8.0/10 - 200 de voturi
Adevărul sau cucoşul de la moară

Cucoşul, ştiţi prea bine, că are însuşire

De a ne da de ştire

Prefacerile zilei ş-a timpului schimbări.

El, făr-a se supune

La reguli şi cercări,

Când adevărul spune,

E ca un fabulist;

Iar când arată timpul e cam naturalist.

Ştiu dar că la o moară, cucoşul prin cântare

Morarului da veste la vreme de mâncare.

Însă-ntr-o zi, când moara umbla mereu vuind,

Şi unda zgomotoasă, în roţi cu-a sa iuţime

Izbea din înălţime

În aer spumegând,

Morarul simţea foame. Deci iese el din moară

Şi vede cum cucoşul, sărind pe-o grindişoară,

În pene se umfla,

Din gât se încorda,

Ş-apoi, căscându-şi pliscul, se pare că cânta.

Însă a lui cântare, de vuiet mistuită,

Era neauzită.

Morarul trist se duse în moară, aşteptând

S-audă mai degrabă cucoşul său cântând.

Aşteaptă, măi morare,

C-aşa-i şi-n lumea mare:

Când relele năravuri vuiesc neîncetat,

Atuncea adevărul nu este ascultat.