Bondarul mizantrop - de Alecu Donici

8.0/10 - 164 de voturi
Bondarul mizantrop

– Merge iute, zău nu-i şagă,

Spre pieire, lumea-ntreagă.

Merge, merge, se tot duce,

Spre pieire au pornit,

Zi ce merge, rău ne-aduce

Rău, tot rău, fără sfârşit.

Astfel în mizantropie

Un bondar se căina,

Stând pe-o creangă de scumpie

Ce la vânt se legăna.

Şi zicea el: „Zău, nu-i şagă,

Se tot schimbă lumea-ntreagă.

Când gândesc la vremi trecute,

Când tot vesel eu umblam,

Cu albine mult plăcute

Prin văzduh mă legănam

Şi-n petreceri amoroase,

Într-un dulce bâzâit,

Zi şi noapte răcoroasă

Petreceam necontenit!

Dar, vai mie, zău nu-i şagă,

Se tot schimbă lumea-ntreagă.

Tot zburam dincolo-ncoace,

Păream tare printre-albini;

Vezi, pe-atunci, la dobitoace

Încă roza n-avea spini.

Dar acum s-au schimbat toate,

Eu de jale sunt pătruns.

Vremi mai rele nici se poate.

Vai, ce vreme am ajuns!

Merge iute, zău nu-i şagă,

Spre pieire lumea-ntreagă.

Vrun bondar să mai vezi încă

Că-i iubit, că-i curtenit

Şi degeaba că mănâncă,

Făr’ să fi agonisit,

Vrun bondar să bâzâiască,

Nişte suave, dulci cântări;

Şi pe-albini să răsplătească

De-a lor muncă prin plăceri!

Merge iute, zău nu-i şagă,

Spre pieire lumea-ntreagă.

Vai, nu-i bine, zău nu-mi place.

Bondărimea s-a sfârşit,

Peste dealuri nu-ş ce-aş face,

Să mă duc necontenit.

Spun c-acolo se găseşte

Bondar mândru cântător,

Ce tot încă bâzâieşte

Al său viers fermecător.

Merge iute, zău nu-i şagă,

Spre pieire lumea-ntreagă!”

– Moş uncheş- zise-o albină –

Zău, greşeşti, de tot greşeşti!

De-amor viaţa încă-i plină,

Bătrân eşti şi n-o simţeşti.

Dar el, în mizantropie,

Ne-ncetat se căina,

El pe creanga de scumpie

Bâzâind tot repeta:

– Merge iute, zău nu-i şagă,

Spre pieire lumea-ntreagă.