Capra şi iada - de Alecu Donici

8.0/10 - 161 de voturi
Capra şi iada

Ţăranul între vitişoare

Avea şi o căpriţă.

El o numea leliţă,

Îi da adese tăricioare.

Şi bine o ţinea.

Ea însă un nărav avea:

De câte ori ţăranul intra pe zi în casă,

Căpriţa după dânsul pe-o laviţă sărea,

Apoi şi peste masă…

Stăpânu-i suferea,

Căci aştepta să vadă

Curând, pe lângă capră, şi o frumoasă iadă

(Iar unde omul este pe cale de sporit

Oricare suferinţă

O poartă, mulţumit,

Vânând a lui dorinţă.)

Nu după multă vreme ieduţa se născu.

De aldămaş ţăranul la crâşmă petrecu.

Dar când napoi se-ntoarse,

Văzând cum sare iada de pe bordei pe casă,

El a bufnit de râs,

Şi în proverb a zis:

– Căpriţa sare masa,

Ieduţa – casa!

E prea adevărat,

Că viţiul din născare

Nu e vindecat,

Şi a naturii lege îşi are-a ei lucrare,

Iar mie-mi place când

Aud pe-un fiu cu minte cam astfel rezonând:

„Părinţilor viaţa, respectul, ascultarea

Le sunt dator; dar totuşi în fapte nu doresc

A lor deprinderi rele ca fiu să moştenesc.”