Doi raci - de Alecu Donici
– Ei, vezi, mă rog, ce nătărău!
Tot înapoi se dă.
Aşa un rac pe fiul său
Odată ocără.
– O, bunul meu părinte!
Răspunse racul fiu –
Cum mergi tu înainte?
Mă iartă că nu ştiu.
Şi dar, te rog, mă-nvaţă;
Dă-mi pildă drept povaţă,
Şi-apoi, eu după tine
Voi merge foarte bine.
E grea pretenţia fără exemple bune,
Să fie cineva desăvârşit în lume.
