Două mance şi un copil - de Alecu Donici

7.0/10 - 167 de voturi
Două mance şi un copil

În vremile trecute o jupâneasă mare

Născu un făt-frumos.

Copilul cât se poate era de sănătos;

Dar pentru ca să aibă mai bună căutare,

Cucoana două mance pe lângă dâns’ ţinea

Şi singură-l hrănea.

Cu astfel de mijloace credea pe-atunci oricare

Că pruncul va ajunge un urieş sub soare.

El însă deodată trăia mai mult sugând,

Căci mancele şi muma mi-l îndopau pe rând,

Încât după o vreme aşa îl ghiftuise,

Că copilaşul gingaş de tot se bolnăvise.

Mai-mai era să moară, dar soarta l-au scutit.

Iar într-o zi când muma de-acasă au lipsit,

Lăsând femei şi mance de cuconaş să cate,

Ca prin un farmec ele se-mprăştiară toate,

Şi, rămânând copilul în leagăn singurel,

Se răsturnă din el…

Chiu, ţipete prin casă se auzeau de-ndată.

Boierul, supărat,

Veni să vază singur pe prunc cu capul spart.

El într-o plecare pe gânduri afundat,

Rosti aşa cuvinte: „Că mance de prisos,

Oricum, şi-n orice stare, n-aduc vreun folos”.