Greierul şi furnica - de Alecu Donici

9.0/10 - 133 de voturi
Greierul şi furnica

Greierul în desfătare,

Trecând vara cu cântare,

Deodată se trezeşte

Că afară viscoleşte,

Iar el de mâncat nu are.

La vecina sa furnică

Alergând, cu lacrimi pică

Şi se roagă să-i ajute,

Cu hrană să-l împrumute,

Ca de foame să nu moară,

Numai pân’ la primăvară.

Furnica l-au ascultat,

Dar aşa l-au întrebat:

– Vara, când eu adunam,

Tu ce făcei?

– Eu cântam

În petrecere cu toţi.

– Ai cântat? Îmi pare bine.

Acum joacă, dacă poţi,

Iar la vară fă ca mine.