Înfiinţarea fabulei - de Alecu Donici

7.0/10 - 173 de voturi
Înfiinţarea fabulei

În palat la împărat,

Adevărul, gol din fire,

Fără veste au intrat.

La a lui aşa privire

Împăratul au strigat:

– Cine eşti? Cum îndrăzneşti,

Gol, aici, să te iveşti?

– Adevărul sunt.

– Ce vrei?

– Vreau să-ţi spun a mea părere:

Tu nicicum nu ai durere

Pentru pământenii tăi;

Cei mai mari te măgulesc

Şi norodul jefuiesc;

Legile îţi sunt călcate…

– Ieşi afară! Ieşi afară!

Golule neruşinate!

Daţi-l uite jos pe scară!

Iată cum fu primit

Adevărul dezgolit;

El, oftând, se depărtară.

Dar a lui dorinţă bună

Un alt chip i-au arătat.

Adevărul mai pe urmă

Iar au mers la împărat,

Însă nu gol, ci-n veşminte

Împrumutate la minte

Şi, cu aer de respect,

Au vorbit frumos, încet.

Împăratul, în mirare,

I-au dat toată ascultarea;

L-au pătruns, l-au înţeles,

Şi îndată au ales

Alţi miniştri, altă curte,

Au făcut prefaceri multe,

Trebile au îndreptat

Ş-au fost binecuvântat.