Înţeleptul şi magnatul - de Alecu Donici

9.0/10 - 115 de voturi
Înţeleptul şi magnatul

                        Un înţelept odată şedea cu un magnat

                        La sfat.

                        – Tu, care cunoşti lumea

                        Şi-n inime citeşti,

                        Te rog să-mi lămureşti

                        De ce-n societăţi alese mai anume,

                        Nici prinzi de veste când cu oameni te trezeşti

                        Nepotriviţi şi seci?

                        Aşa pe înţelept magnatul întrebă,

                        Iar el răspuns îi dă:

                        – Societăţile au soartă potrivită

                        Cu o bina din nou mai mult de lemn zidită.

                        Spre pildă, eu acum o casă mi-am făcut

                        Şi nici nu m-am mutat,

                        Iar greierii de mult

                        În ea s-au aşezat.

                        Cercând cu scumpătate

                        A fabulei sujet,

                        Găseşti c-avea dreptate

                        Acel om înţelept.

                        Şi cum să se numească

                        Gurliii mădulari,

                        Ce nu ştiu să vorbească

                        În societăţi mari,

                        Dar, prin a lor strigare,

                        Împiedică pe alţi,

                        Mai ispitiţi bărbaţi,

                        Să facă vro lucrare?