Înţeleptul şi magnatul - de Alecu Donici

9.0/10 - 115 de voturi
Înţeleptul şi magnatul

Un înţelept odată şedea cu un magnat

La sfat.

– Tu, care cunoşti lumea

Şi-n inime citeşti,

Te rog să-mi lămureşti

De ce-n societăţi alese mai anume,

Nici prinzi de veste când cu oameni te trezeşti

Nepotriviţi şi seci?

Aşa pe înţelept magnatul întrebă,

Iar el răspuns îi dă:

– Societăţile au soartă potrivită

Cu o bina din nou mai mult de lemn zidită.

Spre pildă, eu acum o casă mi-am făcut

Şi nici nu m-am mutat,

Iar greierii de mult

În ea s-au aşezat.

Cercând cu scumpătate

A fabulei sujet,

Găseşti c-avea dreptate

Acel om înţelept.

Şi cum să se numească

Gurliii mădulari,

Ce nu ştiu să vorbească

În societăţi mari,

Dar, prin a lor strigare,

Împiedică pe alţi,

Mai ispitiţi bărbaţi,

Să facă vro lucrare?