Leul, lupul, vulpea şi câinele odat’,
Ca nişte buni vecini, s-au fost alcătuit,
Cu toţii întrunit,
Să umble la vânat:
Şi ce vor căpăta să-mpartă măsurat.
Se-ntâmplă dar, că vulpea-ntâi
Un cerb frumos au prins,
Şi adunând pe toţi ai săi,
Spre jertfă l-au întins.
– Acuma e treaba mea, băieţi,
Le zise leul lor.
Voi trebui numai să vedeţi
Cum eu împart uşor.
Şi despicând îndat’ pe cerb în patru părţi,
Au zis: „Aceste sunt frăţeştile bucăţi.
Şi iată: cea întâi e partea mea de frate;
A doua, pe drept ca unui leu se cade;
Ş-acea a treia tot mie se cuvine,
Precum voi ştiţi prea bine.
Iar de a patra, oricare s-ar atinge,
Pe loc îl voi învinge.”