Leul la vânat - de Alecu Donici

                        Leul, lupul, vulpea şi câinele odat’,
                        Ca nişte buni vecini, s-au fost alcătuit,
                        Cu toţii întrunit,
                        Să umble la vânat:

                        Şi ce vor căpăta să-mpartă măsurat.
                        Se-ntâmplă dar, că vulpea-ntâi
                        Un cerb frumos au prins,
                        Şi adunând pe toţi ai săi,

                        Spre jertfă l-au întins.
                        – Acuma e treaba mea, băieţi,
                        Le zise leul lor.
                        Voi trebui numai să vedeţi

                        Cum eu împart uşor.
                        Şi despicând îndat’ pe cerb în patru părţi,
                        Au zis: „Aceste sunt frăţeştile bucăţi.
                        Şi iată: cea întâi e partea mea de frate;

                        A doua, pe drept ca unui leu se cade;
                        Ş-acea a treia tot mie se cuvine,
                        Precum voi ştiţi prea bine.
                        Iar de a patra, oricare s-ar atinge,

                        Pe loc îl voi învinge.”