Liliacul şi rândunelele - de Alecu Donici

9.0/10 - 180 de voturi
Liliacul şi rândunelele

Odată, neamul rândunesc

Având o mare ură

Pe neamul şoricesc,

Pentru că ouăle din cuiburi ei le fură,

Au hotărât fără cruţare,

Pe toţi prinzându-i, să-i omoare.

Şi iarăşi, cea întâi robită zburătoare

Au fost un liliac sub streşină robit.

El însă au protestuit,

Înfăţoşând dovezi aripile ce are,

Că nu-i din neamul şoricesc,

Şi prin acesta chip au dobândit iertare.

Dar rândunelele un alt război pornesc,

Asupra tuturor

Anume păsări mici, ce sunt de sama lor,

Şi iarăşi, cea întâi robită zburătoare,

Acelaşi liliac au fost; cu gură mare

Că el nu-i pasăre nicicum,

Pentru că pene n-are,

Scăpând asemene de moarte şi acum.

Aşa isteţul liliac

Din două întâmplări cu minte au scăpat;

Dar starea-i fizică nu e de lăudat,

Căci el, după proverb: nici turc nu-i, nici turlac

Şi tristă soartă au acei din poporeni

Ce nu sunt nicăiuri statornici cetăţeni.