Lupul bătrân - de Alecu Donici

7.0/10 - 101 de voturi
Lupul bătrân

Un fabulist al nostru ne-au povestit c-odată

Se rânduise-n ţară un lup nazâr pe oi,

Dar cum ocârmuise, el încă nu ne-arată;

Şi ce isprăvi făcuse, ne lasă-a ghici noi.

Aşadar cercetarăm

Şi ne încredinţarăm

Că turma-ncredinţată acestui nazâr mare,

Prădată, ovilită,

Călcată, spârcuită,

Dup-o osândă lungă abia avu scăpare.

Luat fiind în durăt, de-o laie de cotei,

C-urechile plioştite, cu coada între vine,

Nazârul lup cu fuga se duse-n ţări străine,

Abia scăpând de ei!

Acum iar de-odată un vuiet se stârneşte,

Că după atâta vreme bătrânul lup doreşte

Să vie iar în ţară, unde-i făgăduise

Cârlanii să-l aleagă nazâr împărătesc.

Se vede că Nazârul trecutul a uitat,

Nu ştie că coteii ce-atunci l-au alungat

Acum sunt dulăi

Şi nu i-ar şedea bine

La bătrâneţe tocmai, să paţă vro ruşine!