Oricât de bune rânduiele,
Cum vor intra pe mîini de oameni necinstiţi
Şi numai de al lor folos povăţuiţi,
Se fac îndată rele.
Spre pildă trebuie să ştiţi
Că lupul s-au cerut la leu nazâr pe oi.
Se vede că la el, precum şi pe la noi,
Tot trebui mijlociri,
Căci el întâi au pus pe vulpe meşteriţă,
Rege către leiţă.
Dar, pentru că de lupi sunt rele auziri,
Prealuminatul leu ferind nemulţumiri,
A poruncit la sfat
Să facă tuturor chemare
De o obştească adunare,
La care mic şi mare să fie întrebat:
Ce ştiu de lup şi ce purtări el are.
Aşadar, fiarele pe rând s-au adunat
Şi întru o unire glas bun de lup au dat.
Pe urmă au ieşit porunca cea leiască:
Pe lup, nazâr deplin, la stâne să-l pornească.
Dar oile ce-au arătat?
La adunare ele au fost neapărat?
Aceasta-i de mirare,
Că sfatul au uitat să facă lor chemare,
Când ele mai ales erau trebuitoare.