Măgarul şi privighetoarea - de Alecu Donici

8.0/10 - 177 de voturi
Măgarul şi privighetoarea

Măgarul au văzut pe o privighetoare.

– Prieteno, i-au zis, mă rog să mă asculţi:

Eu tot am auzit o vorbă de la mulţi,

Că tu întru cântări eşti meşteriţă mare,

Şi iată, acum vreu

De iscusinţa ta să judec singur eu.

Iar buna păsăruică, pornită spre cântare,

Când liniştit, abia

În sine ciripea,

Când tare şuiera,

Când glasu-i tremura,

Apoi, prin dulcea ei strigare,

Întru a dragostei cei gingaşe plecare

Pe amoraşul său chema,

Şi rediul desfătat, cântarea-i răsuna;

Iar lumea ascultând

Tăcea şi se mira.

Măgarul însă de pământ

S-au rezemat cu fruntea,

Şi au răcnit aşa: „Tu versuri ai plăcute,

Dar când ai asculta

Cucoşul de la noi, mai bine ai cânta.”

Acestea auzind în suflet s-au jignit

Acea privighetoare

Şi de atunci au contenit

Pentru măgari a sa cântare.

Dumnezeu să ne ferească

De judecata măgărească.