Momiţa şi oglinda - de Alecu Donici

9.0/10 - 137 de voturi
Momiţa şi oglinda

În oglindă o momiţă

Chipul îşi văzu odată.

La a sa tovărăşiţă

Face semne şi-i arată,

Zicând: „Uită-te, priveşte

La acea caricatură,

Cum se strâmbă, se sluţeşte,

Parcă-i puhavă la gură.

Vezi grimasuri ce întoarce…

Eu să fiu aşa de slută,

Samă singură mi-aş face

Şi m-aş spânzura de ciudă.

Dar cam sunt din surioare

Vro trei-patru slutişoare

Ca aceasta, şi anume

Pot pe număr a le spune.”

– Nu mai cere trebuinţa –

I-au răspuns tovărăşiţa –

Căci, fără de înşirare,

Adevărul de vei vrea,

Noi suntem cam din născare

Tot ca una, fata mea!

Se găsiră o momiţă

Cu de sine cunoştinţă;

Iară omul niciodată,

Precum am văzut în faptă

Pe un jacaş domnişor,

Căruia i se citea

Fabula de pufuşor,

Iar el prea nurliu râdea,

Făcând semne la un alt

Judecător necurat.