Oracolul - de Alecu Donici

9.0/10 - 129 de voturi
Oracolul

Întru un templu idolesc,

Era un zeu de lemn cu dar proorocesc;

El sfaturi şi poveţe la tot poporul da:

Pentru aceasta sta

În aur şi argint, spre slavă ferecat,

De jertfe-mpresurat,

De ruge asurzit

Şi de miroazme-năduşit.

Toţi în oracolul credea, fără-ndoială.

Dar deodată, vai! ce lucru de sminteală!

Oracolul slăvit

Cu totul s-au schimbat şi s-au nimicnicit.

În loc de adevăr, el tot minciuni croia

La cei ce mângâieri sau sfaturi îi cerea.

Iar pricina era:

Că-n zeul cel deşert un jertfitor intra

Şi, de avea el minte,

Apoi oracolul rostea cereşti cuvinte.

Dar când intra în zeu

Vreunul nătărău,

Atuncea vai de cei

Ce mai credeau în zei.