Paingul şi bondarul - de Alecu Donici

7.0/10 - 146 de voturi
Paingul şi bondarul

Talentele în lume ce nu aduc folos

Sunt foarte de prisos.

La negustor de pânză, paingul în dugheană,

Văzând cum muşteriii la cumpărat se-ndeamnă,

Au zis în gândul său:

„Eu cu talentul meu

Pot face o cercare

Mai mult izbânditoare

Decât un negustor

Ce cumpără şi vinde product străin cu spor.

De mâine dimineaţă deschid o magazie

De-o nouă pânzărie,

De care omul încă pe lume n-au ţesut”.

Aşa au zis paingul, aşa au şi făcut;

Şi-n colţ, la o fereastră, şi-au săvârşit lucrarea;

Dar peste aşteptare,

Cu mătura, băiatul a doua zi l-au tras

Afară din dugheană

Şi truda-i au rămas

Fără luare-n seamă.

Atunci mâhnit, paingul se-ntoarce la bondar

Şi-i zice: „Vezi cum omul jaluz dispreţuieşte

Orice talente mari?

Tu înţelegi mai bine: te rog dar hotărăşte,

Ce pânză-i mai subţire?”

– A ta, nu-i îndoială! bondarul au răspuns,

Dar nu e de ajuns

Această însuşire;

Căci pânza e menită să-mbrace, să-ncălzească,

Ca să se preţuiască!