Pietrenii şi Bistriţa - de Alecu Donici

7.0/10 - 171 de voturi
Pietrenii şi Bistriţa

Pietrenii au ieşit cu totul din răbdare,

Nemaiputând a suferi

Ei pagube struncinătoare,

Pe care nu putea feri:

Pentru că în tot anul, Cuejdiul nimicit

Pe mulţi au sărăcit.

Dar cine e deprins, ca viermele în hrean,

Greu schimbă locul lui, unde au trăit an.

Aşadar, târgul tot, odat’ s-au sfătuit

Să deie jalobă la Bistriţa cea mare,

Prin care arătând dovezi lămuritoare

De păgubirile ce mulţi au suferit

Şi sufăr mai necontenit,

Zicea: „Că pe Cuejdi, precum pe Bistriţoară

Nici într-o primăvară

Nu se stăvesc cu moară;

Şi case cu zăplaz, ba uneori şi vite

Le sunt primejduite.”

Deci dar, ei socotind că Bistriţa cea mare

Va face celor mici căzuta înfrânare,

Ca una ce folos de obştie aduce,

Căci plute la Galaţi cu cherestele duce,

Au mers cu jaloba; dar ştiţi ce au văzut?

Pe însăşi Bistriţă, răpitul lor avut,

Trecând cu valuri plini de spume!

Iar un bătrân cu minte

Au zis către un alt şoptind aşa cuvinte:

– Eu ştiu mai de mult, că oamenii în lume

Asupra celor mici dreptatea nu-şi găsesc:

Când ei cu cei mai mari răpirile-mpărţesc.