Stigleţul s-au fost prins în laţ, cum e mai greu,
Şi deznădăjduit de moarte se bătea;
Iar ciocârlanul rău
De el încă râdea,
Zicând: „Ce nătărău!
Se poate ziua mare
Să cazi în laţ aşa de tare;
Când eu n-am frică
De nimică?”
Dar învârtindu-se pe lângă stigleţel,
S-au prins în laţ şi el.
Vezi, după faptă,
Plată:
Să nu mai râzi de nime niciodată!