Ursul butnar - de Alecu Donici

7.0/10 - 142 de voturi
Ursul butnar

Un urs văzând pe-un pădurar

De meserie cam butnar

Cum cercuri îndoieşte

Şi în avut sporeşte;

A socotit să-ncerce şi el ăst meşteşug.

La cercuri trebui strung

Şi alte cuviinţe,

Dar ursului ce-i pasă de practice ştiinţe:

El are lăbi, putere, el vrea neapărat;

Iar voia câte fapte pe lume n-a lucrat.

Acum răsună codrul! Tot ce-i nuia mai groasă,

Din rădăcină-i scoasă;

Trăsnesc, plesnesc copaci, în lăbi de urs mereu,

Dar lucrul mergea greu.

Văzând aşa ursachi la pădurar aleargă,

Încât sta gata omul asupra lui să meargă.

„Ascultă-mă, vecine! Ian nu te aţoşa, –

I-a zis degrabă ursul, căci vorba nu-i aşa.

Eu am venit cu pace şi-ţi fac o întrebare:

Tu-ndoi la cercuri bine, apoi de ce eu, care

Acum de două zile muncesc necontenit,

Mulţime de pădure în labă-mi se sfărmară,

Făcându-o ciurcele, să-ncarci tu mii de cară,

Şi nici un cerc n-am îndoit.

Spune-mi de este oare

Vreun secret ascuns?”

– Aşa: el stă-n aceea, – lui omul i-a răspuns, –

Ce tu n-ai din născare,

Şi-anume: în răbdare!

Pergole retractabile