Vărul primare - de Alecu Donici

7.0/10 - 140 de voturi
Vărul primare

Sub laviţe-n cămară

Toţi şoarecii de frunte făcuse-odinioară

Sfat mare între ei,

La care hotărâse cu multă scumpătate,

Ca în a lor cetate

Să nu se-ngăduiască nici unul din acei

Ce nu vor avea coadă; pe un temei puternic,

Că şoarecul nevrednic

Să-şi cruţe coada sa,

La întâmplări mai grele

Cetatea va lăsa

În prada mâţei rele.

Se vede că ei coada o au semn de trufie,

Sau merit osebit;

Precum la noi fu barba cu titlu de cinstit.

Oricum pricina fie,

A şoarecilor act

Sub laviţe la tact

S-au pus în împlinire.

La următoarea însă obştească întrunire,

Un şoarec fără coadă cu cei de frunte sta

Şi pricini cerceta.

Alt şoricel cu laba vecinul îşi ghionteşte

Şoptindu-i: „Nu vezi, frate, ce rău ni se găteşte!

Cum poate fi primit

Un şoarec prihănit

În astă preacinstită de cozi lungi adunare?

Şi tu, bătrân ales,

Păzeşti tăcere mare”.

– Păzesc tăcere, dragă, căci el mi-i văr primare.

– Destul, am înţeles.

Nici în vizunii, oare,

Hatârul lege n-are?