Veveriţa - de Alecu Donici

9.0/10 - 107 de voturi
Veveriţa

Veveriţa cu crenguţa

De mulţi ani slujea la leu;

Slujba cere stăruinţă

Şi este lucru cam greu

A fi deştept, cu simţire,

Ş-a întâmpina ades

Capricii care din fire

Au acei mari mai ales.

Nu ştiu dar, cu ce purtare,

Cu ce chip prea nimerit

Veveriţa cinste mare

De la leu au dobândit

Ş-au luat făgăduinţă

Că din dările ce vin

Îi va da spre cunoştinţă

Un car de alune plin.

Făgăduinţa îi bună,

Numai nu aduce saţ;

Şi la auz ea răsună

Cuvânt aspru: mai răbdaţi!

Veveriţa-n ascultare

Rânjea dinţii lăcrimând

Şi din ochi clipea cu jale,

Pururea la slujbă stând;

Când neamurile ei toate

Ici-cole pe crengi sălta

Şi întru alune coapte

Gustul său îşi desfăta.

Vremea trece, vremea zboară;

Veveriţa au slăbit

Şi de a slujbei povară

Lepădare au pornit.

Leul fără prelungire

Demision ei au dat,

Însoţit de mulţumire

Şi de carul încărcat

Cu preafrumoase alune;

Dar puteţi să socotiţi,

Acum ele ce sunt bune

Veveriţei fără dinţi.