Vulpea şi bursucul - de Alecu Donici

– Da dincotro şi unde
Alergi tu aşa iute?
Bursucul întâlnind pe vulpe-au întrebat.
– Oh, dragă cumătre, am dat peste păcat,

Sunt, iată, surghiunită!
Tu ştii că eu am fost în slujbă rânduită
La o găinărie.
Cu trebile ce-aveam, odihna-mi am lăsat,

Şi sănătatea mi-am stricat;
Dar tot eu am căzut în groaznică urgie,
Pe nişte pâri nedovedite,
Precum că luam mite.

Tu singur martor eşti, în adevăr să spui:
De m-ai văzut cumva, măcar cu vreun pui?
– Nu, dragă cumătră; dar când ne întâlneam
Eu cam ades vedeam:

Că tu pe botişor
Aveai şi pufuşor.
Se-ntâmplă şi la noi de vezi
Cum altul, având loc, aşa se tânguieşte,

Încât îţi vine mai să-l crezi
Că abia din leafă se hrăneşte.
Dar astăzi butcă, mâine cai,
De unde oare-i vin? Şi când ar vrea să stai

Să-i faci curată socoteală
Pentru venit şi cheltuială,
N-ai zice ca bursucul că are pufuşor
Pe botişor?