Vulpea şi măgarul - de Alecu Donici

8.0/10 - 179 de voturi
Vulpea şi măgarul

– Mintiosule! de unde vii?

O vulpe pe măgar văzând l-au întrebat.

– Drept de la leu, de vrei să ştii;

Am fost să-l văd şi m-am mirat

Cum au slăbit de tare;

Bătrân, neputincios: îţi pare

O fiară foarte de nimică

Acel ce când zbiera,

Tot codrul tremura,

Iar eu muream de frică.

Acum însă mai toţi,

Cu coarne şi cu colţi,

Cum pot îl dojenesc

Şi frica-i răsplătesc.

– Dar tu, eu socotesc că nu-i fi îndrăznit

De leu să te atingi? lui vulpea au vorbit.

– Aşa! măgarul i-au răspuns.

Ba cred că l-au pătruns

Pereche de copite

De mine lui zvârlite.

Şi sufletele mici asemene urmează,

Când pe acei căzuţi din slavă împilează.