George Topârceanu (n. 20 martie 1886, Bucureşti - d. 7 mai 1937, Iaşi) a fost un poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. George Topârceanu s-a născut la Bucureşti la 20 martie...
Tovarăş scump de clipe grele Am vrut să-mi fii pe drumul greu: ţi-am dat nădejdea vieţii mele, Un cer senin cu mândre stele –...
Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. Patru plopi ascund în umbră Casa dragei mele. Dar mi-a fost pesemne calea De-un duşman ursită:...
Pe cărare, lângă codru, Numai pasul meu s-aude… Ploaia picură din frunze Şi din ramurile ude. Norii-ntunecaţi îmbracă Cerul nopţii fără stele, – Luminoşi...
I „Allor si mosse, ed io gli tenni dietro.” Dante … Trudit apoi, m-am aşezat pe-o stâncă. La capătul călătoriei mele Se deschidea prăpastie...
După culmi de piatră sură când îşi pleacă-ncet mărirea, Soarele sărută codrii unde doarme mânăstirea. Între brazi feriţi de vânturi, lângă zid de stâncă...
Aş vrea un cer albastru, şi pace, şi lumină, Ca-n basme să-mi răsară în faţă o grădină, Cu largi cărări umbrite, şi flori de...
În grămezi greoaie, norii Dintr-o parte străbătură Şi de chipul lor pătrunsă, Faţa lacului e sură. Lângă apă, singuratic, Plopul trist, fără veşmânt, Jeluindu-şi...
Visează plopul, nemişcat în soare, Şi umbra din el, neagră, îi curge la picioare… Un melc îşi taie drumul prin grădină De-a dreptul, ca...
Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire gravă. Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă. Sărută braţul zâmbitoarei fete. – Sunt...
Mi-a răsărit în suflet dorul Ca o plăpândă floare-albastră, Şi-ntr-un amurg de seară dulce A înflorit iubirea noastră, – Dar tu te-ai îngrijit, iubito,...
Cad din cer mărgăritare Pe oraşul adormit… Plopii, umbre solitare În văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră, Şi pe marmura...
Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire gravă. Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă. Sărută braţul zâmbitoarei fete. – Sunt...
Murmur lung de streşini, risipite şoapte Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte. Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci...
…Mai sus, la poalele pădurii, Se-mbină umbrele-n coroană Şi ca-n poveste se deschide În faţa noastră o poiană: Mesteceni albi, cu ramuri goale, Pe...
În plasa gândurilor mele de lumină Ţi-am prins imaginea: o viespe Subţire-n mijloc, ageră şi fină. O adiere poate s-o desprindă Din luminosul ei...
Pe-aici, A fost pământul binecuvântat De trei vlădici Şi de-un mitropolit primat. A fost odinioară şi-un castel Cu brâu multicolor de portolac. Şi-n fundul...
Din asfinţit, de peste munte, Răsfrângeri roşii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte Şi-n Dunărea umbrită curg. Dar unda tulbure le-ngroapă Când, sub răchitele...
Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ţine ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Şi când se crapă iar...
Ea are ochii mari, Ea are gura mică, Un corp cu forme tari Şi graţii de pisică. Dorinţe, pururi noi – Scântei ascunse-n vatră...
Ce muritor e omul din popor! De când există aburi şi benzină, Eu nu cunosc ceva mai muritor Ca omul, când îl calcă o...
Un vânt şi-o ploaie necăjită S-au repezit ca din senin Şi răpăie prelung pe frunze Şi-mi culcă florile de crin. Grădina toată-i răscolită… Ce...
I Sus prin crângul adormit, A trecut în taină mare, De cu noapte, risipind Şiruri de mărgăritare Din panere de argint, Stol bălai De...
I A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Şi-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fâneţele....
I Cine-ar putea să spună Câţi secoli au trecut De-o lună, De când nu te-am văzut?… Salcâmii plini de floare Se uită lung spre...