Mihai Eminescu, poet, prozator și jurnalist român, a fost considerat cea mai importantă voce poetică din literatura română. Poetul ne-a lăsat în amintire pentru totdeauna cele mai sensibile și îndrăgite versuri. Noi am făcut o selecție și îți...
Căci n-avem sfinţii voştri, voi ne mustraţi, preoţi, Deşi de-a voastră tagmă suntem şi noi cu toţi… Şi nouă vânătoarea de aur şi mărire...
Prin nopţi tăcute, Prin lunci mute, Prin vântul iute, Aud un glas; Din nor ce trece, Din luna rece Din visuri sece, Văd un...
Printre stânci de piatră seacă, Auzi plâns de cucuvai, Ţipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se îneacă Chipul lunii cel bălai. Vraja trece...
Privesc oraşul furnicar – Cu oameni mulţi şi muri bizari, Pe străzi largi cu multe bolţi, Cu câte-un chip l-a străzii colţ. Şi trec...
Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua, Cusut cu foi şi roze vişinii, Şi ceruită strălucea podeaua Ca şi-aurită sub lumini vii – Lumini de-o ceară...
Răsari asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, maică sfântă, pururea fecioară, În noaptea gândurilor mele vină. Speranţa mea tu n-o...
Aş vrea să am pământul şi marea-n jumătate, De mine să asculte corăbii şi armate, De voi clipi cu ochiul, cu mâna semn de-oi...
POETUL Tu eşti o undă, eu sunt o zare, Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare, Tu eşti o noapte, eu sunt o...
Şi eu născui în sânul Arcadiei şi mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi dea bucurie; Şi eu născui în sânul Arcadiei,...
– Codrule, codruţule, Ce mai faci, drăguţule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Şi de când m-am depărtat, Multă lume...
Corabia vieţii-mi, grea de gânduri, De stânca morţii risipită-n scânduri, A vremii valuri o lovesc şi-o sfarmă Şi se izbesc într-însa rânduri-rânduri. Iar eu...
A. – De ce plângi, o, dona Diana, De ce ochiu-ţi lăcrimează? Nu eşti sântă şi frumoasă Ca o dramă spaniolă? Ştii: don Manuel,...
Crăiasă alegându-te Îngenunchem rugându-te, Înalţă-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie: Fii scut de întărire Şi zid de mântuire, Privirea-ţi adorată Asupră-ne coboară,...
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul...
S-a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Şi nici...
S-a stins viaţa falnicei Veneţii, N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreţii. Okeanos...
Să fie seara-n asfinţit Şi noaptea o să înceapă; Răsară luna liniştit Şi tremurând din apă; Şi să împrăştie scântei Cărărilor din crânguri, În...
Să ţin încă o dată Mânuţa ta la piept Şi-n ochii tăi să caut Întrebător şi drept. O strâns-îmbrăţişare – Vis dureros de foc...
Sala-i mare, strălucită, Masa-i albă, oaspeţi mulţi, Vorbe dulci să tot asculţi – Şi lumina-i îndrăgită De ochi lucii, de ochi mulţi. Icia unii...
Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi...
Mijeşte orizonul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă porneşte să-şi unească Eterna-i neodihnă cu liniştea cerească....
Sătul de lucru caut noaptea patul, Dar al meu suflet un drumeţ se face Şi pe când trupul doarme-ntins în pace, Pe-a tale urme...
Albumul tău e un salon în care S-adună fel de fel de lume multă Şi fiecine aşeaz-o foaie smultă Din viaţa sa, în versuri...
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie Luna varsă...