Meniu
AD
Autor

Poezii de Adrian Păunescu

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet — debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români ai perioadei — și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în anii 1973–1985, de...

202 poezii Adrian Păunescu Poezie de Adrian Păunescu 8.0 / 10

Toate poeziile (202)

121

Marş de alpinişti

Cu mâini însângerate Şi tălpi incendiate, Pe o potecă strâmtă din cele care nu-s, Sătui de balta lumii, Nebuni de libertate, Trăim ciudata stare...

Adrian Păunescu 9.0
122

Mi-e imposibil fără tine

Nici nu mai ştiu dacă erai frumoasă Şi nici în ce culori îţi sta mai bine, Ştiu doar că amintirea nu mă lasă Şi...

Adrian Păunescu 8.0
123

Militant

Nu-mi place să mă simt bine Într-o lume care se simte prost. Iată motivaţia Tainică şi egoistă A militantismului meu.

Adrian Păunescu 9.0
124

Minciunile

Dar, hai, să ne spunem minciuni importante, Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici, Aşa cum amanţii le mint pe amante Şi...

Adrian Păunescu 8.0
125

Mioriţa

Tundeţi oile că le e cald, tundeţi oile că vine vara, tundeţi oile ca să vedem ce e turmă şi ce e legendă.

Adrian Păunescu 9.0
126

Miros de contrarii

Singurătatea ne face bine, singurătatea ne dă puteri, mănâncă astăzi scrumul de ieri flacăra noastră fără ruşine. Noi ne mai credem corăbieri peste abisul...

Adrian Păunescu 7.0
127

Motorul greşit

Şi dacă după cum s-a auzit şi dacă după cum un simţ o spune întregul drum e o deşărtăciune şi chiar motorul e croit...

Adrian Păunescu 7.0
128

Mugur de nichel

Primăvara în ţări dezvoltate Un mugur de nichel străbate şi-un verde ciudat, monoton, Livezi de săpun şi şampon, Primăvara în ţări dezvoltate. Primăvara, a...

Adrian Păunescu 9.0
129

Muntele fără apă

Abia trăim în muntele fără apă, cu ochii căutând-o în zadar, mereu e-n preajmă şi mereu ne scapă, ascunsă de o umbră de stejar....

Adrian Păunescu 9.0
130

Nănaşa

…O femeie ne face semn de pe marginea şoselei, oprim şi-o luăm în maşină, şi se urcă greu şi se scuză: am proteză în...

Adrian Păunescu 7.0
131

Nebunul de alb

Acum sunt mai pustiu ca-ntotdeauna De când mă simt tot mai bogat de tine Şi-mi stau pe tâmpla Soarele şi Luna Acum mi-e cel...

Adrian Păunescu 9.0
132

Nimeni nu e singur pe pământ

Nimeni nu e singur pe pământ, Cineva în grija lui îl are, Nici cei singuri-singuri nu mai sunt Dacă are umbră fiecare. Singur stai...

Adrian Păunescu 9.0
133

Nimeni până la viscol

Nu mai e nimeni Între mine şi viscol, Numai eventuala bunăvoinţã A celor ce păzesc şi asmut ninsorile, În rest, vârsta prăbuşindu-se Asupra-mi, fără...

Adrian Păunescu 7.0
134

Ninge din Shakespeare

Ninge uitat. Toţi fulgii astăzi daţi-i Celor săraci, copii să şi-i mintă, Ninge fără de corp, ca din oglindă, Cade lumina pe toţi condamnaţii....

Adrian Păunescu 8.0
135

Nobilul viciu

Cetatea peste mine se răstoarnă, În carnea mea îi simt într-una biciul, De este vară sau de este iarnă, Femeia este singurul meu viciu....

Adrian Păunescu 9.0
136

O iubesc pe Alba-ca-Zăpada

Mi se-nlăcrimează rece spada Când ajung în faţa ei şi-o văd, O iubesc pe Alba-ca-Zăpada Şi albastrul ochilor prăpăd. Uneori ea spune şi cuvinte...

Adrian Păunescu 9.0
137

O reprezentare a paradisului

E ceaţă pe munţi ca-ntr-o piesă cu Hamlet într-un magic Elsinor… lucruri pe care va trebui să le scriu. O reprezentare a paradisului: satul...

Adrian Păunescu 7.0
138

Om cu clopot

Malul acesta foarte abrupt din care cerul luna şi-a rupt este hamacul în care m-aşez ca să-mi mai iasă floarea din miez, astfel aicea...

Adrian Păunescu 9.0
139

Omul prin sine însuşi

Aseară l-am vizitat pe Ştefan Grec, un bărbat de-o vârstă cu mine, care şi-a pus acsă în munţii cei mari dintre Bucovina şi Maramureş,...

Adrian Păunescu 9.0
140

Opriţi această frunză

Atunci când cade frunza pornită să răstoarne Întreaga roată a lumii şi fiecare pom O simt că mi se rupe din sânge şi din...

Adrian Păunescu 8.0
141

Oraţie de nuntă

Astfel după tine se încheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. Nu mai vreau decepţii, vreau singurătate, Nu mai vreau iubire, voi abandona....

Adrian Păunescu 9.0
142

Orfani

A fi om e mai greu decât plumbul pe lume, Noi nici nume n-avem. Dar câţi oameni au nume? Ne-aţi uitat în cămin şi...

Adrian Păunescu 8.0
143

Ouă călătoare

Păsările călătoare Pleacă dacă-i frig şi plouă, Pe uscat ca şi pe mare Şi dau lumea pe din două. Şi învaţă cum să zboare...

Adrian Păunescu 7.0
144

Pacient

Eu n-am să mă fac bine niciodată Mereu voi suferi de-o boală grea, Simţindu-mi conştiinţa vinovată, Că nu e totul bine-n ţara mea. Puteţi...

Adrian Păunescu 7.0