Mihai Eminescu, poet, prozator și jurnalist român, a fost considerat cea mai importantă voce poetică din literatura română. Poetul ne-a lăsat în amintire pentru totdeauna cele mai sensibile și îndrăgite versuri. Noi am făcut o selecție și îți...
Din Berlin la Potsdam merge Drum de fier, precum se ştie. Dară nu se ştie încă C-am luat bilet de-a trie, C-am plecat de...
Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când, Şi nici ai vrut să alini al meu amar din când...
Din cerurile-albastre Luceferi se desfac, Zâmbind iubirii noastre Şi undele pe lac. De glasul păsărelelor Pe gânduri codru-i pus. O, stelelor, stelelor, Unde v-aţi...
Harun-al-Raşid prin Bagdad adese Tiptil pe uliţe cu vizirul iese, Pe când prin frunza verde de platane Seninul nopţii luminos se ţese. Prin umbra...
Cântă-ne, zână, a lui Ahile Peleidul mânie, Care cumplită făcu aheilor jale nespusă, Suflete mii viteze de fii de eroi în Aii Au trimis,...
Din lira spartă a mea cântare Zboar-amorţită, un glas de vânt, Să se oprească tânguitoare Pe un mormânt! Oare femeia, pe care mie Dumnezeu...
Din noaptea vecinicei uitări În care toate curg, A vieţii noastre dezmierdări Şi raze din amurg, De unde nu mai străbătu Nimic din ce-au...
Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, ce Lung rătăci după ce-au dărâmat Triada cea sfântă. Multe cetăţi de oameni văzu şi datini deprinse,...
Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă, Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă...
Din valurile vremii, iubita mea, răsari Cu braţele de marmură, cu părul lung, bălai – Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri – Slăbită...
Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge Vânturile, valurile? Dintre pasări călătoare Ce străbat pământurile, Câte-o să le-nece oare...
Am văzut doi aştri, Strălucind albaştri Sub o frunte-n vis; M-a-necat seninul Când privii divinul, Blândul lor surâs. Şi mi-am zis în mine: Înger...
De la Nistru pân’ la Tissa Tot românul plânsu-mi-s-a, Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Din Hotin şi pân’ la mare Vin muscalii...
Ce stă vântul să tot bată Prin frunza de tei uscată, Şi frângându-i ramurile Să lovească geamurile? Iară tu de ce suspini Când priveşti...
Doină, doină, greu îmi cazi Din pădurea cea de brazi, Şi cu jale îmi răsuni Din huceagul de aluni, Şi m-adormi, m-adormi cu drag...
Te rog rămâi o clipă încă Ca să te strâng duios la piept. Din fericirea mea adâncă Aş vrea să nu mă mai deştept....
Ovidius, Tristia, I, 9, 5-6 Până vei fi fericit număra-vei amici o mulţime, Cum se vor întuneca vremile singur rămâi!
Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Şi în braţele-mi întinse Să alergi, pe...
De ce te temi? au nu eşti tu cu mine? Lasă ploaia doar să bată în fereşti – Lasă vântul trist prin arbori să...
Dragoş-vodă cel bătrân Pe Moldova e stăpân, Şi domnind cu toată slava Şede-n scaun la Suceava, La Suceava lăudată, Cu ziduri înconjurată, Zid de...
Dragoste adevărată De fecioară prea curată; Tânără-ntineritoare, Dragoste de fată mare; Însă plină-i de durere Dragostea cea de muiere, De durere şi de haz,...
Cărţii vechi, roase de molii, cu păreţii afumaţi, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne. Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine. Triste...
După ce atâta vreme Laolaltă n-am vorbit, Mie-mi pare că uitarăm Cât de mult ne-am fost iubit. Dar acum te văd înainte-mi Dulce, palidă...
E ceasul cel de taină, în care-inelul sorţii Uneşte-al vieţii capăt cu începutul morţii: Sub piedica aceasta bătrânii mor în pace Şi se concep...