Mihai Eminescu, poet, prozator și jurnalist român, a fost considerat cea mai importantă voce poetică din literatura română. Poetul ne-a lăsat în amintire pentru totdeauna cele mai sensibile și îndrăgite versuri. Noi am făcut o selecție și îți...
Tu, cu cruzime m-ai respins, când am voit, copilă, Să devastez frumseţea ta cea dulce, făr- de milă – Şi totuşi corpul tău e...
Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine Tu te-ntreabă şi socoate; Nu spera şi nu...
Să priveasc-Ardealul Lunii i-e ruşine Că-a robit copiii-i pe sub mâni străine. Ci-ntr-un nor de abur, într-un văl de ceaţă, Îşi ascunde tristă galbena...
De mult mă lupt cătând în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea-n faguri, Ca s-o aştern frumos în lungi şiraguri, Ce fără...
Iar când voi fi pământ, În liniştea serii, Săpaţi-mi un mormânt La marginea mării. Nu voi sicriu bogat, Podoabe şi flamuri, Ci-mi împletiţi un...
Iar faţa ta e străvezie Ca suprafaţa albei ceri Şi numai ochii mari sunt turburi De umbra negrelor dureri. Tu, chip chinuitor de dulce,...
De vrei ca toată lumea nebună să o faci, În catifea, copilă, în negru să te-mbraci – Ca marmura de albă cu faţa ta...
Îmbătrânit e sufletul din mine Ca un bordei pustiu în iarnă grea. Unde te-ai dus, pe cari căi străine O, tinereţe, tinereţea mea! Suspine...
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu feţe-ntunecoase, o ceată...
În mări de nord, în hale lungi şi sure M-am coborât şi am ciocnit cu zeii, Atârnând arfa-n vecinica pădure. M-am îndulcit cu patima...
În fereastra despre mare Stă copila cea de crai – Fundul mării, fundul mării Fură chipul ei bălai. Iar pescarul trece-n luntre Şi în...
În liră-mi geme şi suspin-un cânt, Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt. Prin minte-un stol de negre gânduri trec: Spre casa cea din...
În ochii tăi citisem iubire dinadins Şi-n calea vremii steaua mea O clipă s-au aprins. Apoi ca foi uscate, văzduhul acoperind, Văzui nădejdi şi...
În van căta-veţi ramuri de laur azi, În van căta-veţi mândre simţiri în piept. Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. Căci nu-i iubire, ură...
În vremi demult trecute, când stelele din ceruri Erau copile albe cu părul blond şi des Şi coborând pe rază ţara lor de misteruri...
În zădar în colbul şcolii, Prin autori mâncaţi de molii, Cauţi urma frumuseţii Şi îndemnurile vieţii, Şi pe foile lor unse Cauţi taine nepătrunse...
Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze, Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază, Încins cu o haină de umbre şi raze, C-asupră-mi...
Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare – Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă...
Îngere palid, îţi e mister Cum că a lumii valuri şi şoapte Este durere şi neagră noapte Pe lângă cer? Nu ştii tu, înger,...
Într-o lume de neguri Trăieşte luminoasa umbră. Mai întâi scăldată În ceţi eterne şi sure, Însă, încet-încet, Razele mari a gândirii Negurile albe pătrund...
Între nouri şi-ntre mare Zboară paseri călătoare – Cum nu pot şi eu să zbor Să mă iau pe urma lor! Şi departe de...
Cum nu suntem două păsări, Sub o streaşină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături Într-un cuib numai de puf! Nu mi-ai scoate...
ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Poet gonit de râsuri şi îngheţat de vânt Ce...
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în trătajul străvechii...