George Coșbuc a fost un poet, critic literar, scriitor, publicist și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. Poezia sa aparține patrimoniului cultural național, creația sa recomandându-l drept un autor clasic al literaturii...
Vine, tată, Oltul mare; Malul stâng de-abia îl zăresc. Las să vie Oltul mare, Că, români de când trăiesc, Oltul tot la piept ne...
Eu mi-am făcut un cântec Stând singură-n iatac Eu mi-am făcut un cântec, Şi n-aş fi vrut să-l fac. Dar fusul e de vină...
În redută numai lei; Uite-i, mă, başbuzucii, Eu de-aici le-aud papucii! Dar mai mare peste ei Cine-mi e? Vrun Strâmbă-Lemne? Cică şi mai şi,...
La Saint-Germain de mult s-a dat Signal, că s-a deschis de-acum mormântul. În sânge Noaptea şi-a scăldat vestmântul, Să-l pună giulgiu pe morţi. Şi...
Stăpânul ţării feudale Râdea de Basarab, pe cale Venind cu sutele de-arcaşi Turnaţi în zale, Ce-i pentru-aceşti viteji ostaşi O ţară largă de trei...
Pe când clopotul de sară Sună lung şi legănat La biserica din sat, Nina şede-n prag afară Şi-ascultând cum bate rară Boarea-n crengile de...
Sunt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc, cum pot, în ea. Spune-acolo de-o cetate Care Neamţul se numea Şi-au zidit-o, spune-n cronici,...
Stau acum pe-o buturugă Şi mă uit prin văi, Nu-i mai mult decât de-o fugă Până-n deal: şi parcă-i oaste Cum se văd în...
Ciudatu-s împărţite a pământului comori. Săracu-are puţine, iar bietul cerşitori Nimic, bogatul multe, de-aceea e fudul – Cu toţii-avem ceva, dar nimenea destul.
Cad fulgii mari încet zburând, Şi-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând De mult uitarăm jocul. De mult şi patul ne-aştepta,...
Porniserăm din văi adânci Şi ne târam acum pe brânci Să nu ne prindă Osman de veste, Că năzuim la deal spre creste, Căci...
Chiar acum din crâng venii – Şi c-o veste bună! Iarăşi e concert, copii; Merg şi eu, şi tu să vii, Mergem împreună. Vrei...
Copilă, tu crede poeţii ce scriu, Căci lor li s-a dat o putere S-audă mai bine, să simtă mai viu Întreagă a lumii durere....
Cum geme-ntreg Tirolul de vuiet de bătăi! O singură colibă stă pacinică în văi. Şi-ntr-însa plânge-o mamă. Ce bine şi-a pierdut? Ea plânge că...
Vine Costea din război, Şi cu el vin alţii doi. Faţa arsă, trupul supt, Straiul colbuit şi rupt. Dar de multă voie bună Sună...
(Pe Câmpia Smârdanului, 1877) Şi-acei ce de-a pururi au glume, Azi tremură muţi şi-ngheţaţi În jalea cea fără de nume; Pustii ei simt, şi-aruncaţi...
Orcanul însuşi stă domol Şi-n gânduri dulci se pierde, Când zânele cu pieptul gol Răsar pe lunca verde. Uşoare, ca de neguri, fug Prin...
Bătaia cea rară-n ceasornic Acum a-ncetat. Hatmanul se uită mirat La marele vornic – – „E vânt şi pe ape a-nnoptat!” Dar ce-au fost...
E capul ei, şi pieptul ei – O văd acum întreagă, O strig pe nume şi-i vorbesc, Dar ea să mă-nţeleagă? Cu pieptul plin...
Pe sub dealurile Plevnei Doarme spaima şi fiorul, Soarele-şi ascunde faţa Şi-ngrozit se-ntoarce norul Să se ducă-ntr-alte părţi. O, a fost acolo-n vale Moarte...
Viaţa asta-i bun pierdut Când n-o trăieşti cum ai fi vrut! Şi-acum ar vrea un neam călău S-arunce jug în gâtul tău: E rău...
Din adâncimi fără de margini A răsărit pe cer o stea; Şi trişti, nemişcători de-a pururi Aprinşii sori priveau la ea. De la-nceput, de...
Port străin şi cărţi străine, Tot ce din străini ne vine; A ne-ntrece cu ocara Şi-a batjocori mereu Ori hulind pe Dumnezeu Şi nesocotind...
Copilo, tu eşti gata De-a pururea să plângi! Şi când eşti tristă, Doino, Tu inima ne-o frângi. Dar nu ştiu cum, e bine Când...